Frenezia

Francesca Lia Block 

O alta carte care am citit-o cu cateva luni in urma si pe care am savurat-o cu sufletul la gura este Frenezia, scrisa de Francesca Lia Block. Este o singura carte si din cate stiu eu nu face parte  din vreo serie.

Sa incep cu recenzia pentru ca stiu ca o asteptati: De cand a implinit treisprezece ani Olivia (sau Liv, cum i se mai spune) a realizat că stie un secret care-i va schimba cu sigurantă viata: ochi ce arunca sclipiri verzi, par rosu stralucitor, care ii iese in evidenta, ii creste par peste tot si are niste urechi ciudat de lungi. Singurul care a fost alaturi de ea cand a aflat si a sustinut-o a fost Corey (iubitul si prietenul ei).

Clipele petrecute langa iubitul ei o fac sa fie ea insasi si constienta de ceea ce este insa, lucrurile se complica in padurea din jurul orasului in care cei doi locuiesc: Liv este urmarita de o femeie misterioasa si un grup de baieti ciudati o pandesc. Tot aici afla ca blestemul pe care il poarta ii poate provoca Frenezia din nou, oricand. Ramane de vazut daca acest blestem ii schimba viata in bine sau rau.

 Parerea mea: Ce mi-a placut cel mai mult la aceasta carte a fost Liv (noua eroina cu care am facut cunostinta) pentru ca este o fata puternica care reuseste sa treaca cu bine peste toate obstacolele care-i ies in cale, apoi urmeaza Sasha ( femeia pe care o intalneste Liv in padure si care ii arata adevarata fata a blestemului ). Relatia dintre Corey si Liv este una frumoasa, iar Liv povesteste cuvant cu cuvant felul in care Corey o iubeste si toate intamplarile prin care au trecut impreuna. Toata cartea este una fantasy in care Francesca Lia Block imbina foarte bine elementele acestei lumi. Ce nu mi-a placut a fost finalul, pentru ca Francesca incheie oarecum trist. In concluzie cartea a fost una buna (exact pe stilul meu) care descrie de la inceput pana la sfarsit o poveste plina de romantism, mister si pe ici pe colo putin umor. Va las pe voi sa va spune-ti parerea, citind-o.

Citate:

“ Si totusi, m-am uitat intotdeauna dupa el in prima zi de scoala si m-am asigurat ca stiu unde se afla pe terenul de joaca, cu cine se joaca si cu ce e imbracat. Mi-a spus ca la fel simtise si el in privinta mea. Si-a amintit in detaliu lucruri pe care le spusesem sau le facusem cand eram copil. Cei mai multi oameni ma considerau ciudata, dar Corey parea sa ma admire. Ca atunci cand dadusem de necaz pentru ca tipasem la Kenny Martin deoarece o facuse grasa pe Sadie Nelson, fata care nu a venit la petrecerea mea. ( Cand i-am amintit lui Sadie de acest episod dupa ce nu a aparut la petrecere, mi-a raspuns ca n-avea nevoie s-o apar eu; ii strica imaginea si-o facea sa para nepopulara ).”

“ M-am intors -mi-a fost foarte greu sa fac asta- si am fugit de ea. Si-am alergat, si-am alergat, pana am ajuns in padurea mea, padurea din apropiere, pe care o iubisem intotdeauna mai mult decat iubeam camera mea decorata cu modele florare din casa mea perfecta precum cea a unei papusi. M-am repezit printre copaci, unde totul era intunecos si unde ma simteam mult mai in siguranta. Nu am inteles ce mi s-a intamplat apoi; imi amintesc doar pe fragmente, ca si cum ar fi fost un vis. Inima imi bubuia in piept, iar crengile trosneau si se rupeau in jurul meu. Deodata, m-am simtit infierbantata; atat de infierbintata, incat n-am mai suportat hainele pe mine. Umerii goi imi erau biciuiti si insangerati de crangile iernii; care aratau ca niste brate negre, innarmate cu pumnale. Am cazut pe pamantul inghetat, in patru labe, gafaind.”